Vrem acte cavalerești. Merităm?

 

Lumea asta e încă plină de gentlemani, Emma.
Pas cu pas, încetul cu încetul, gentleman cu gentleman întâlnit, mi se confirmă această teorie.

În marea de bărbați ce imediat cum vine vara își scot pieptul gol la plimbare cu convingerea fermă că asta te face bărbat, în mijlocul miilor de bărbați ce se dezlipesc cu greu de bere și semințe și a celor ce niciodată nu vor fi prieteni cu gramatica pentru că ”nu asta înseamnă succesul în viață”, se perindă încă liberi și nevătămați acești bărbați numiți gentlemani.

Unii trec pe lângă tine pe stradă și nu vei ști niciodată că bărbatul cu tricou polo roșu și blugi ponosiți, care părea să nu se grăbească niciunde, ascunde un respect nemaipomenit pentru femei. Alții își manifestă zilnic respectul și buna creștere față de fiecare femeie întâlnită la servici, pe stradă sau în restaurant. Dar în ceea ce privește majoritatea, trebuie doar să știi să îi vezi, să îi descoperi și poate mai presus de toate, să le inspiri comportamentul de gentleman.

Eu zic că găsim acest gentleman în colegul de servici care nu te lasă niciodată să cari ceva greu la training. Îl găsim în bărbatul care își amintește tot timpul ca pe trotuar să treacă el în partea exterioară, dinspre mașini, pentru a proteja femeia din preajma lui. Îl găsim în bărbatul care îți deschide ușa oriunde ai fi și îți ține haina când te îmbraci. Și nu doar pentru că așa a auzit că se face. Și nu doar pentru că are nevoie de asta pentru a obține ceva de la tine. Îți deschide ușile zâmbind, te protejează atunci când sunteți pe stradă și cară toate greutățile pentru simplul fapt că încă mai crede în feminitatea ta. Pentru că vede în tine nu o ființă neajutorată, nu o ființă care are nevoie de protecție, ci o ființă care apreciază protecția. E o mare diferență între a avea nevoie de ceva și a te bucura de ceva sub simpla formă a aprecierii.

Încerc să spun de fapt, Emma, că un gentleman va avea întotdeauna nevoie de o femeie care să îi inspire comportamentul de gentleman. O femeie care să vadă gentlemanul din bărbatul căruia poate îi este jenă să spună o glumă deocheată doar pentru că se află în preajma unei femei pe care o respectă mult prea mult. Așa cum ne pare uneori că au dispărut acești gentlemani, așa-mi pare câteodată că sunt tot mai rare femeile care să observe, să aprecieze și să inspire astfel de comportamente. Nu de alta, dar uneori găsim acest gentleman în bărbatul care la teatru, operă sau film, lângă tine, e mai atent să nu-ți lovească din greșeală piciorul cu piciorul lui, să nu-și lipească prea brutal cotul de cotul tău, decât la piesa în sine. Și toate astea din pur respect. A, și Emma, cu siguranță zace un mare gentleman în bărbatul care preferă să stea treaz cu mâna amorțită sub capul tău decât să adoarmă, s-o miște și să riște astfel să te trezească. Pentru că a fi un gentleman stă în toate aceste lucruri mici. Toate aceste lucruri mici care nu valorează nimic dacă nu sunt observate, apreciate și încurajate.

După tot și toate, cred cu tărie că a fi gentleman înseamnă să respecți inteligența unei femei.

Dar vezi tu, Emma, inteligența asta trebuie să existe. Trebuie să existe și trebuie să respire prin multiple lucruri mici care la rândul lor să inspire comportamente cavalerești. Și atunci, draga mea Emma, atunci vei observa cum lumea din jurul tău se umple încet- încet cu gentlemani și gesturile lor frumoase.

 

 

2 thoughts on “Vrem acte cavalerești. Merităm?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *