Undeva între bine și rău

Dincolo de atmosfera de basm pe care o propune acest film, există un Colin Farrell. Dincolo de Colin Farrell, mai presus de orice, există un Russell Crowe. Un Russell Crowe pe care îl prinde de minune rolul machiavelic. De fapt, ce vorbesc eu aici? Nu-l prinde bine rolul, ci joacă el absolut excepțional. Fantastic cum poate juca omul ăsta într-un film aparent atât de simplu ca ăsta.

Pentru cei care cred în miracole, pentru cei ce cred în oameni care se transformă-n stele, este un film complet și extrem de plăcut.

Pentru noi restul, ăștia care încă ne zbatem în rațiune, rămâne jocul actoricesc impecabil al lui Crowe, rămâne farmecul incontestabil al lui Farrell, rămâne simbolistica puternică între bine și rău, prezentă în fiecare colțișor al filmului, dar mai presus de toate rămân câteva dialoguri memorabile, cum ar fi scena în care Crowe i se plânge lui ”Lucifer” că orice ar face, oricât de mult ar răni, oricât ar învrăjbi oamenii, nu reușește să îi sece de speranță. ”Și-o dau unii altora ca ciuma.” Bun. Incredibil de bun dialogul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *