Scurt manifest pentru frumusețea nopților

Ceva din lipsa luminii face oamenii să se retragă în interiorul lor. Să vorbească mai mult despre lucruri esențiale. Mereu m-a fascinat puterea asta a nopții. Ca și cum noaptea se activează adesea un întrerupător în mintea noastră care ne întoarce toate gândurile spre sine. Care mută atenția dinspre lucruri de făcut, dinspre sarcini, dinspre deadline-uri, dinspre obiecte, înspre lucruri de gândit, înspre lucruri în care să credem, înspre forme și umbre, înspre idei și senzații.

Cu luminile aprinse, oamenii adesea tind să vorbească despre lumea exterioară lor.
Cu luminile stinse, oamenii adesea tind să vorbească despre lumea interioară lor.

De asta iubesc noaptea, Emma. Noaptea totul are contur, nimic nu are formă definită. Noaptea e cartea, care îți oferă esența și te lasă pe tine să oferi formă și culoare lucrurilor și oamenilor. Ziua e filmul făcut după carte. E filmul care oricât de bine făcut ar fi, îți oferă obiectele, oamenii, imaginile gata conturate. Gata desenate. Colorate și potrivite. Noaptea te lasă pe tine să faci toate astea.

Dar te las pe tine să observi oamenii, Emma. Observă-i ziua. Observă-i noaptea. Observă despre ce vorbesc, ce simt, cum miros, cum râd. Observă muzica pe care simți nevoia să o asculți noaptea. Cum sună fiecare notă în liniștea nopții, cum miroase urma parfumului rămas pe pielea ta încă de dimineață. Observă noaptea, Emma. Nu degeaba acolo se întâmplă cele mai multe vise. Cu ochii închiși sau deschiși.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *