Pledoarie pentru menționarea autorilor citatelor

”Cu mine se petrece ceva. O viață de om.” Ce afirmație simplă! Pot numai să-mi imaginez anii de construcție sufletească prin care a trecut Sorescu înainte să ajungă la exclamarea acestui adevăr în cuvinte atât de simple. Pot numai să-mi imaginez cât tumult, câte gânduri, câte emoții au dus la două propoziții atât de pline de sens.

Așa ceva cere respect. Cum să iei vorbele astea și să le trântești pe peretele tău de facebook sau pe blogul personal sau într-un articol ca și cum ar fi ale tale sau ale cuiva-nu-contează-cine, când nici tu, nici acel cineva-nu-contează-cine nu ați trecut prin zbuciumul care trebuie să fi dus la alinierea acelor cuvinte?

E atât, dar atât de greu să scrii simplu și cu sens. Unii caută o viață întreagă cuvintele potrivite pentru senzații care nu le-au dat pace ani de zile. Propun să respectăm asta. Propun să cităm corect: Să menționăm autorul. Să îi respectăm mintea, zbuciumul, gândurile. Să învățăm unii de la alții, unii din ideile altora. E frumos să împărtășești citate. E semn de rezonanță. E semn că simți puternic ceea ce au mai simțit și alții poate zeci de ani înaintea ta. E semn că cineva a pus extraordinar de frumos în cuvinte ceea ce poate te frământă și pe tine de multă vreme. Dar pentru construcția acelor cuvinte, pentru alinierea lor întru sens, a trebuit să se producă o serie specifică, unică de experiențe și senzații în interiorul cuiva. Propun să respectăm acea unicitate. Șă învățăm din ea și să căutăm seria noastră proprie de senzații care poate, cu puțin noroc, cândva, ne va duce și pe noi la cele mai simple și mai pline de sens cuvinte pe care le putem găsi.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *