Plapuma pufoasă a hotelului

 

Viața dintr-un hotel în altul îți poate da atât de ușor impresia unei vieți ireale.
Viața dintr-un hotel în altul aduce mereu oameni noi în scenariu. Mulți oameni noi și prea puțini relevanți.

Uneori am impresia că toate sunt puse acolo pentru a te face să uiți de lucrurile de care fugi trăind în camere de hotel. Mochetele moi în care îți afunzi picioarele la final de zi, pernele pufoase și atât de frumos mirositoare, plapuma ușoară și atât de călduroasă. Mirosul curățeniei. Culorile calde pe pereții din baie. Mirosurile plăcute după un duș lung. Halatul pufos și șlapii comozi în care ajunge să îți fie răsfățat inevitabil trupul. Toate îmi par puse acolo ca să facă mai ușoară depărtarea. De casă. De oameni. De realitate. Ca să facă mai ușoară fuga. Mă uit adesea spre fețele ce le întâlnesc prin hoteluri.Toată lumea fuge. Toată lumea fuge de ceva sau de cineva. Conștient sau inconștient.

Poate că de asta avem plapuma atât de pufoasă și de ușoară, Emma. Poate că de asta.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *