Momentul magic din dușul de dimineață

 

Dragă Emma, diminețile sunt pline de momente intense. De un fel sau altul. Este însă un moment care merită trăit în fiecare dimineață, natural, așa cum vine el. Momentul în care, în mijlocul dușului, decizi să îl faci un pic mai lung decât era planificat. Așa. Doar pentru că e bine. Incredibil de bine.

Intri la duș somnoroasă, ușor înfrigurată de la părăsirea patului atât de cald și de primitor. Intri cu gândul de-a le le face pe toate cât mai repede, cât mai eficient sub duș. Nu de alta, dar sunt alte momente frumoase ale dimineții pe care nu vrei să le pierzi. Te așteaptă cartea căreia îi promiți în fiecare dimineață măcar 3 pagini de atenție, te așteaptă prima îmbucătură de mâncare din ziua respectivă și abia aștepți s-o faci cât mai delicioasă. Te așteaptă pisicul tău cu chef de joacă, numai bun pentru energizare și poftă de viață încă de dimineață. A, te mai așteaptă și dulapul plin cu haine care mai de care mai colorate și mai frumoase, care parcă stau acolo cuminți așteptând cu nerăbdare momentul în care vei ajunge în fața lor și vei decide care din ele este frumoasă îndeajuns să fie purtată în ziua respectivă.

Atât de multe momente frumoase dimineața, Emma!

Anticipându-le voioasă, intri la duș cu gândul de a trece repede și bine peste acest moment. Acolo, sub apa caldă curgând peste tine, încep să ți se trezească simțurile, unul câte unul, sub încântarea mirosurilor din gelul de duș, din șampon, din crema de corp. Acolo, sub apa caldă, încep să ți se trezească mușchii, unul câte unul. Începi să fii una cu apa caldă și plăcut mirositoare care îți pătrunde în corp prin toți porii. Începe să îți placă incredibil de mult.

Atunci, în acel moment, decizi că dușul va fi un pic mai lung decât ai planificat inițial. Că te vei bucura plenar de el. C-ai vrea să nu se mai sfârșească.

Îți propui să ții minte acest sentiment. Să ții minte pe mâine dimineață că dușul e una din micile plăceri ale dimineții și trebuie tratat ca atare. Îți propui asta în fiecare dimineață. Și uiți în fiecare noapte. E ok. Ce bine că se întâmplă așa. Altfel, cum am mai putea avea acel moment aparent neplanificat, atât de spontan, atât de fain, în care decidem să mai stăm o vreme sub duș?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *