Momente fluture să le spunem

 

Există, din când în când, pentru fiecare dintre noi, un moment ca nici unul altul.
Te uiți la omul de lângă tine. Îl auzi vorbind. Îl vezi mișcându-se.
Îți explică o banalitate. Râde. Sau e supărat.

Poate să fie un prieten apropiat, un coleg, o rudă, partenerul tău sau pur și simplu un om drag.
Și te lovește. Te uiți la omul de lângă tine și îți dai seama că vrei să îți fie aproape toată viața. Întreaga ta viață. Într-un fel sau altul, vrei să fie acolo. Toaaaaată viața.

Celălalt își vede liniștit de treabă, complet neștiutor în ceea ce privește amploarea momentului ce tocmai a avut loc.
Se joacă liniștit cu sosul de la spaghete, scrie ceva concentrat pe o foaie, povestește cu altcineva, termină de zis un banc care nici măcar nu e așa de haios sau te ascultă cuminte în timp ce vorbești.

Există din când în când un moment.
Se întâmplă rar, cu puțini oameni și adesea nici măcar noi nu suntem conștienți de apariția lui.
Este acea fracțiune de secundă în care mintea ta ia decizia definitivă să elibereze un sertar în care persoana din fața ta să își poată depozita o bucățică din ea. Pentru o vreme. Pentru o viață. Și atunci când reușești să prinzi acest moment, să devii perfect conștient de acea fracțiune de secundă care se petrece, ai parte, de departe, de cel mai frumos și curat moment care poate exista între doi oameni.

Există din când în când un moment.
Să-i spunem momentul fluture.
Durează puțin, dar cuprinde în el o viață întreagă.

Îți doresc atât de multe momente fluture, Emma!
Dar mai presus de tot și toate, îți doresc să îți dai seama când ți se întâmplă. Să le trăiești plenar.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *