Toate emoțiile sunt frumoase

Locul magic care face totul să fie mai bine chiar există.

Posted by on Jul 16, 2016 in Creștem minuni, Iubim, Slider | 0 comments

Există un loc, un om, un obiect, pentru noi toți la care ne întoarcem ori de câte ori ne copleșește viața. Unii dintre noi avem o zi extrem de proastă la servici, pierdem un client important, pierdem un proiect, pierdem bani sau chiar serviciul. Pierdem prieteni sau aflăm vești proaste despre starea de sănătate a cuiva apropiat. Poate ne simțim rău. Cea mai cruntă răceală din viața noastră, cu dureri în fiecare porțiune a corpului. Tot ce ne dorim la finalul acelei zile este să ne strângem mici, mici, mici, în poziția fetusului, cu fața adânc îngropată în perna noastră preferată. Alții preferăm să întâlnim prietenul nostru de suflet la finalul unei astfel de zile și să bem vinul nostru preferat până ce uităm de tot și toate. Alții, alegem să o sunăm pe mama.

Să ne imaginăm acum că cineva ne ia acest ceva, acest cineva. Acest loc care ne face să ne simțim mai bine. Pentru totdeauna. Că nu ne mai putem strânge niciodată în poziția noastră de somn. Că nu mai putem suna prietenul preferat. Sau pe mama. Că orice am face, acel ceva de care depindeam pentru liniște și confort emoțional a dispărut. Pentru totdeauna. Nu știm de ce, nu eram încă pregătiți. Nu apucaserăm să căutăm măcar un înlocuitor. Literalmente nu știm de unde să începem să căutăm o nouă ancoră.

Așa se simte fiecare bebeluș din lumea asta mare atunci când este înțărcat mai devreme decât se simte el pregătit. Nu o spun eu. O confirmă orice studiu făcut vreodată și orice expert competent care a studiat subiectul acesta.

Prejudecățile legate de alăptare (acasă sau în public), precum orice alte prejudecăți pe care le avem noi oamenii, vin din două mari surse, cred eu: lipsa de informații și propriile neputințe sau dureri interne. De aici cred eu că izvorăsc toate prejudecățile.
”Este chiar așa important să alăptezi copilul în vremurile noastre, când sunt atâtea opțiuni de lapte praf? Nu devine oricum laptele apă chioară după 6 luni? Nu este un pic ciudat să alăptezi când copilul e mare și are deja doi ani? Chiar trebuie să alăpteze femeile în public?” Și lista poate continua. Există răspunsuri clare pentru fiecare întrebare de mai sus. Ce nu există îndeajuns din păcate este informarea. Ce există cu prisos este informarea greșită. Încă din maternitate. Asta face alăptarea un subiect greu sau greșit pentru mult prea multe mame tinere. Și pentru mulți tați de altfel.

Realitatea despre alăptare este incredibilă. E atât de frumos, e atât de fascinant. Este un miracol. Pe cuvânt de cercetaș.
Copilul comunică în mod chimic cu mama sa în alăptare. La orice vârstă. Saliva lui transmite prin sân corpului mamei informații chimice extrem de prețioase despre starea de sănătate a copilului. Corpul mamei reacționează și produce anticorpii de care are nevoie bebeul în acel moment. Da, chiar și când copilul are 2 sau 3 ani. Proprietățile fizice ale laptelui de mamă sunt multe, absolut miraculoase și nu expiră. Sunt destule articole bine documentate pe această temă. E nevoie doar să le căutăm. Dincolo de aspectul fizic, însă, există un aspect infinit mai important de care prea puțin se ține cont. Cel emoțional. Tot ceea ce reprezintă sânul pentru un bebeluș. Mi-aș dori să găsesc o cale de a ajunge la fiecare mamă ce urmează să nască din acest moment înainte și să îi povestesc tot ce am citit și învățat vreodată destpre bebeluș și legătura cu mama lui. Despre cum îi marchează această legătură întreaga viață. Aș vrea să pot face asta și cred că dacă mi s-ar acorda 15 minute aș putea convinge pe oricine că să lupți pentru a-ți alăpta copilul nu e ceva doar de dorit. E ceva incredibil de necesar. Și mai mult, ceva ce aduce tare multe recompense de ambele părți pe termen lung.

Aș vrea să am 15 minute cu fiecare mamă ce urmează să nască în universul ăsta mare. Aș vrea să îi pot spune din tot sufletul, cu ochii mei mari, că toate rănile și frustrările și durerile și testarea răbdării din primele luni de viață ale bebelușului, absolut toate, merită din plin pentru momentele în care se va juca la sânul mamei. Să-i spun cum Filip are doar 6 luni și un pic dar cu toate astea, trăiește într-o zi la fel de multe emoții și întâmplări ca oricare dintre noi. Se joacă, se enervează pe câte o jucărie, se frustrează, obosește. Se bucură cu gura până la urechi și plânge cu patos. De fiecare dată când ceva îl sperie, îl doare, când nu merge ceva cum vrea el, de fiecare dată când obosește sau e trist, poposește pentru câteva minute la sânul meu. Nu pentru sete. Nu pentru foame. Nu. O face pentru că acolo își încarcă rezervorul emoțional. Pentru că de acolo poate porni înapoi spre a explora lumea asta mare, frumoasă și înfricoșătoare. Pentru că asta înseamnă sânul pentru fiecare copil alăptat. Și niciun biberon din lumea asta mare, nicio păturică, nicio jucărie, nimic nu va putea înlocui asta. Niciodată.

Aș mai avea multe de spus. Deocamdată mă opresc aici.
Cred cu tărie și susțin dreptul femeilor de a decide. În orice subiect. Dar la fel de tare cred că orice decizie este important să fie una informată. Și mai cred că odată ce te-ai informat destul asupra alăptării și ce reprezintă ea pe toate fronturile, decizia vine destul de ușor.
De informare și de sprijin reciproc avem nevoie.

Cât de bine ar fi să avem și noi, ca adulți, un loc magic la care să fugim ori de câte ori ne copleșește viața și acest loc magic să facă lucrurile mai bune de fiecare dată. Bebelușii pot avea locul ăsta. Eu una zic că merită să se bucure de el cât se poate de mult.

0b2d8baed2bbc08ef22cb7cb9d3bee15

 

 

 

 

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *