Lecțiile avioanelor de pe cer

Până nu demult, mă simțeam micuță ori de câte ori mă uitam spre cer. Așa înalt, așa de schimbător, complet necontrolabil.
De-o vreme parcă măreția lui îmi pare asemănătoare cu cea pe care o avea profesorul meu de limba și literatura română în școala generală.
Și anume mare și deștept. De la care poți învăța ceva. Tot timpul.

Așa că de o vreme mă uit spre cer și văd cum scrie clar:

Nimeni nu a fost pus aici ca să impresioneze pe altcineva. Nimeni nu a fost lăsat aici ca să câștige în fața celorlalți cu orice cost.
N-am fost lăsați aici nici ca să dăm lecții, nici ca să dăm speranță. Putem și e frumos să îi ajutăm pe ceilalți dar nu pentru a-i trata ca și cum ar fi stricați și ar avea nevoie de reparații. Suntem unici dar nu mai speciali decât omul de lângă noi și acesta nu este un lucru rău pentru că înseamnă că putem cu toții obține o formă de măreție în amprenta pe care o lăsăm.

Nu am fost aduși pe lume împotriva nimănui și în competiție cu nimeni.
Am fost aduși alături. Nu împotriva, ci alături.

Mă uit în sus și îmi amintesc aceste gânduri ori de câte ori mai trece un avion.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *