Dacă e să citești o singură poezie

Dacă e să citești o singură poezie luna asta, Emma, atunci măcar să fie asta.
De Marin Sorescu.

Șah

Eu mut o zi albă,
El mută o zi neagră.
Eu înaintez cu un vis,
El mi-l ia la război.

El îmi atacă plămânii,
Eu mă gândesc un an la spital,

Fac o combinaţie strălucită
Şi-i câştig o zi neagră.

El mută o nenorocire
Şi mă ameninţă cu cancerul
(Care merge deocamdată în formă de cruce),
Dar eu îi pun în faţă o carte
Şi-L silesc să se retragă.

Îi mai câştig câteva piese,
Dar uite, jumătate din viaţa mea
E scoasă pe margine.

-O să-ţi dau şah şi pierzi optimismul,
Îmi spune El.
-Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.

În spatele meu soţia, copiii,
Soarele, luna şi ceilalţi chibiţi
Tremură pentru orice mişcare a mea.

Eu îmi aprind o ţigară
Şi continui partida.

chess

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *