Cine ar fi ghicit cât de eleganți pot fi aricii?

 

Poate c-am găsit în cartea asta bucățele din interiorul meu.
Poate c-am citit-o cândva, într-o altă viață de care acum nu știu și în care nu cred.  Dar poate c-am citit-o.

Poate că asta m-a făcut să adorm cu cartea asta în brațe câteva nopți la rând. Doar pentru a o simți aproape o vreme după ce am terminat-o.

Sau poate ironia fină care zburdă printre paginile ei. Inteligența aproape feminină a personajelor principale. Pasajele care îți rămân o vreme îndelungată pe retină. Concluzia finală. Mirosul cărții. La propriu și la figurat.

Nu știu. Ceva din toate astea.
E foarte greu să vorbești despre ceva ce devine atât de repede parte din tine.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *