Toate emoțiile sunt frumoase

Visăm

Bucurii mici dar mari

Posted by on May 19, 2017 in Gânduri scurte și intense, Iubim, Ne jucăm, Ne minunăm, Trăim, Visăm | 0 comments

Bucurii mici dar mari

Nu știu voi, dar eu una înnebunesc de bucurie odată cu venirea verii dintr-un mare și singur motiv: PIAȚA.

A venit acel moment din an în care piața îmi pare la fel de atractivă dimineața pe răcoare, precum o librărie bună. Așadar, mă comport ca atare. Zmeură, frăguțe, caise, cireșe, căpșuni, telemea proaspătă, roșii de grădină, flori de toate felurile, să vină toate la mine!

Plec de fiecare dată cu mâinile pline și cu un zâmbet laarg și vinovat pe față.
Tocmai mi-am terminat porția de telemea proaspătă pe o săptămână întreagă.

Read More

Când mă fac mare vreau să fiu..

Posted by on May 7, 2017 in Gânduri scurte și intense, Trăim, Visăm | 0 comments

Când mă fac mare vreau să fiu..

Încep să cred că cei mai mulţi dintre adulţi întreabă de zor fiecare copilaş pe care îl întâlnesc ce vrea să se facă atunci când creşte mare pentru că ei înşişi încă mai caută idei.

Read More

Femeile din trecut în mintea mea de azi

Posted by on Apr 30, 2017 in Activism social, Gânduri scurte și intense, Trăim, Visăm | 0 comments

Femeile din trecut în mintea mea de azi

Mi-am spus dintotdeauna, mai în glumă, mai în serios, că ar fi trebuit să mă nasc într-o altă epocă. M-am alintat adesea cu gândul la femeile vremurilor trecute, la felul în care erau de mici învățate să dea din gene pentru a-și arăta iubirea sau respingerea, pentru a scrie istorie și a-și schimba destinul. Învățau să facă mult cu foarte puțin.

Noi, în schimb, putem mișca munții pentru ceea ce ne dorim, avem voie să spunem liber toate cuvintele care lor le erau interzise și să dăm glas tuturor sentimentelor care nu erau ”de bon ton”. Și cu toate astea cădem în depresie pentru că suntem nevoite să dăm din coate, în loc să ne simțim norocoase că putem s-o facem.

Poate că așa cum eu visam adesea la o viață în care singurul lucru complicat erau volanele rochiilor (ah, și ce rochii!!), femeia din corsetul meu din anii ’20 ar fi dat orice să poată transpira liberă pe o bandă de alergat din 2014, îmbrăcată într-o pereche de pantaloni scurți, teniși și tricou. Ar fi schimbat poate ani buni din viața ei pentru o săptămână în care să-și poată satisface toate visele nerostite de soție și mamă, încorsetate la fel de strâns precum rochiile ei de epocă. Pentru libertăți pe care noi le luăm de-a gata și cu care nu prea știm ce să facem.

Putem să alegem singure pe cine să iubim, fără să ne intereseze gura lumii, putem merge singure pe stradă, cu libertatea de a vorbi cu cine vrem, când vrem, cum vrem, cât vrem, fără să ne ”compromitem” social.
Și cu toată libertatea asta, iubim destul? Vorbim liber atunci când cineva sau ceva ne vizează principiile?

E frumos să visezi la rochii fabuloase și vremuri cu castele și petreceri fastuoase. Dar e și mai frumos să apreciezi din tot sufletul ce ai și să faci ce știi mai bine cu tine și cu oamenii din prezentul tău. Ce mare lucru ne leagă! Prezentul.

Read More

Femeile și minunile lor

Posted by on Apr 19, 2017 in Gânduri scurte și intense, Trăim, Visăm | 0 comments

Femeile și minunile lor

O carte bună, ciocolată neagră – neagră, lenjerie intimă de calitate, bandă scotch, un parfum bun pe piele și o pereche de pantofi de calitate în picioare.

Altfel spus, cele mai importante lucruri pe care o femeie ar trebui să le aibă cu ea de fiecare dată când părăsește casa.

Read More

Unele filme te fac mai bun

Posted by on Mar 4, 2017 in Film, Iubim, Slider, Trăim, Visăm | 0 comments

Unele filme te fac mai bun

Când ți-e mintea plină de idei și sufletul încărcat de emoții după vizionarea unui film, știi cu siguranță că a meritat. Asta-i teoria mea cel puțin.

N-am știut cum și de unde să mă adun la finalul acestui film. Am avut vreo 10 gânduri și impulsuri în paralel. Printre ele:

Read More

Trăim prea mult în exterior

Posted by on Sep 17, 2016 in Trăim, Visăm | 0 comments

Trăim prea mult în exterior

Trăim așa de mult în exterior și atât de puțin în interior.

Sunt gata să pariez că 90% dintre noi, oamenii, așteptăm fericirea de la cineva de lângă noi.
La fel așteptăm și speranța și liniștea și cornurile cu ciocolată.
Nu zic c-ar fi rău. Sau că am găsit vreo soluție ușoară de a schimba asta. Zic doar că uneori ele nu vin. Că poate fi o ușurare să-ți dai seama că erau mereu sub nasul tău, în mâinile tale. Și cornurile, și laptele și bucuria.

Ne enervează atât de multe la cei din jur. Ne enervează atât de multe la omul pe care îl iubim uneori. Nu zic că nu e justificat. Zic doar că poate fi eliberator din când în când să ne dăm seama că furia și enervarea și frustrarea sunt de fapt ale noastre. Cu totul. Pentru noi. Față de noi. Propriile noastre neputințe proiectate în ceilalți/ celălalt.

Ne bucurăm atât de mult pentru ceilalți. Pentru prietenul care și-a găsit în sfârșit jobul pe care îl visa, pentru mama și tata că merg în sfârșit în concediul atât de necesar, pentru copiii noști pentru că au învățat să mănânce cu lingurița și te miri ce alte victorii zilnice. Nu zic că nu-i bine. Ba chiar cred că-i foarte bine. Zic doar că tare bine ar fi din când în când dacă am fi extrem de mândri de noi înșine. Pentru aceleași mici victorii zilnice.

 

Read More