Bărbații care ne-au iubit

 

Dragă Emma,

Eu cred că nimic nu ne formează mai puternic decât iubirea.  Părinții care ne-au iubit prea mult sau prea puțin, prietenii alături de care am crescut, femeile care ne-au iubit, bărbații care ne-au iubit.
Mda. Bărbații care ne-au iubit. Să ne concentrăm asupra lor de data asta.

Departe de mine de a scoate cumva din ecuația formării unui adult școala sau voluntariatul sau cărțile citite sau antreprenoriatul ori te miri ce alte forme de învățare formală sau non-formală. Cred prea tare în ele pentru a face așa ceva. Dar aici, acum, nu o să vorbim despre ele. Ne formează educația pe care o primim sau pe care ne-o procurăm, ne formează mediul în care creștem, ne formează mediul în care ajungem să lucrăm și oamenii cu care ajungem să râdem seara, la un pahar de vin. Cu toate astea, oricât de mult m-aș uita în spate, la mine sau la oamenii din jurul meu, nimic, dar absolut nimic nu ne formează precum iubirea de care am avut sau nu am avut parte.

Salata de vinete pe care ajungem să o iubim cumva întreaga viață pentru că în liceu am iubit copilărește și deplin un om care iubea salata de vinete.

Visele pe care ajungem să le împlinim crezând că sunt ale noastre și pe care de fapt doar le-am împrumutat cândva de la cineva care ne-a iubit îndeajuns încât să ni le împărtășească, ba chiar să ne încredințeze subtil nouă îndeplinirea lor.

Dragostea de filme bune pe care am câștigat-o, din fericire, de la bărbatul care ne-a iubit și care ne-a învățat, încetul cu încetul să alegem un film bun, să urmărim actorii, să înțelegem scenariul, să căutăm regizorul, să tânjim după semnificație.

Muzica bună pe care o înțelegem altfel dacă am iubit vreodată un basist, un pianist, un toboșar sau un chitarist. Picturile asupra cărora poate că nu ne opream vreodată dacă nu ne-ar fi iubit cândva un bărbat care pictează. Clădirile pe lângă care trecem zi de zi și care încep să intre în diverse categorii, care încep să prindă forme și încărcătură istorică atunci când te iubește un arhitect care are răbdarea și pasiunea necesară pentru a te învăța să vezi lumina care cade pe clădiri, mirosul pe care acestea le emană, locul pe care îl ocupă în istorie.

Hainele pe care alegem aparent necondiționat să nu le purtăm niciodată pentru că provoacă amintiri dureroase, dar pe care nu ne îndurăm să le dăm afară din casă, din dulap sau din minte pentru că și-au câștigat locul în devenirea noastră cea de toate zilele.

Mâinile pe care învățăm să le vedem și să le apreciem în oamenii din jurul nostru pentru că am iubit odată un om cu mâini frumoase. Poate că nici măcar frumoase. Poate doar două mâini puternice ce ne-au iubit cândva și cărora le puteam vedea venele reliefate victorios după fiecare efort susținut.

Simplitatea cu care ajunge un om să îți mărturisească ce simte pentru tine doar pentru că în trecut atâția alți oameni i-au mărturisit atât de simplu ceea ce simțeau. Stângăcia echivalentă de care dă dovadă un alt om, căruia nimeni nu i-a dereticat vreodată cu atenție interiorul pentru a concluziona într-un final că este tulburător de frumos.

Ochii, abdomenul, sânii, spatele, tălpile, toate părțile corpului pe care am ajuns să le acceptăm, să le placem, să le iubim doar pentru că odată, cineva, le-a iubit, le-a frământat, le-a privit și le-a apreciat mai mult decât ne-am așteptat vreodată.

Oh, aproape că nu mai are sens să continui. Religii întregi iau naștere, Emma, pentru că cineva iubește prea mult un alt ”cineva” care crede mult prea tare într-un anume Dumnezeu. Mâncăm după cum iubim, dormim după cum iubim, sperăm după cum iubim. Nu e nevoie decât să aruncăm o privire onestă înăuntrul nostru, draga mea Emma, pentru a vedea urmele bărbaților care ne-au iubit. Una ici pe degetul mic de la piciorul stâng, alta colo pe bucățica lui preferată din spatele nostru. Una ici în locșorul din capul nostru care decide ce melodie are chef să asculte în dimineața asta, alta colo în locșorul cela ascuns din capul nostru care decide aparent fără motiv că vrem să fim iubite într-un anumit fel.

Nimic, dar absolut nimic nu ne formează mai tare ca iubirea, draga mea Emma. Și e ok. Din toate lucrurile de pe lumea asta, aș alege oricând iubirea ca forță formatoare.

Bărbații care ne-au iubit, bărbații care nu ne-au iubit, adunați cu bărbați pe care i-am iubit sau cu cei ce n-am reușit nicicum să îi iubim dar am vrut din tot sufletul, ne dau.. noi. Tot noi. Noi cele care suntem azi, aici, acum. Bărbații care ne-au iubit, așa cum au știut ei, mai bine sau mai rău, mai mult sau mai puțin, sunt parte din ceea ce suntem azi. Iar asta, asta merită un zâmbet și un dram de respect.

Am iubit odată un bărbat, Emma, care mă lua adesea  la dans , indiferent de moment, de loc, de oameni,  de anotimp.  De cele mai multe ori fără a exista vreo melodie în fundal.  În interiorul lui, am tras eu concluzia, muzica nu se oprea niciodată. Am învățat să o aud. Am învățat să intuiesc ritmul pe care organele lui interioare îl fredonau în momente în care lumea exterioară părea complet lipsită de orice fel de muzică. El nu mai e de mult timp un reper în viața mea dar muzica nu s-a oprit și mă îndoiesc că se va opri vreodată. Înăuntrul meu se dansează neîntrerupt.

One thought on “Bărbații care ne-au iubit

  1. Dia

    pentru ca DA.
    Pentru ca dincolo de salata de vinete, dansurile spontane in noapte, tricourile imprimate cu semnificatii, lobul urechii sau jocul degetelor de la picioare in somn…Pentru ca rasarituri si furtuni si constelatii, pentru ca rime pe biletele si urma degetului pe toata sira spinarii.
    Pentru ca … de cateva zile ajung inevitabil dar variat la aceeasi concluzie:sunt em, rezultatul, miezul si amprenta a tot ceea ce au sadit si dezvoltat cu atata drag in noi cei care ne-au iubit .. inainte
    Ana si a mea draga, azi m-ai atins a 2oara in cele mai adanci colturi din mine. Mai cutremurat prin modul in care ai dat forma incredibila acelorasi cuvintelor si emotii ce m-au insotit zilele astea. Azi am certitudinea ca fie am vibrat si-am impartit aceeasi rezonanta extrem de specifica, fie am ….am fost si ai fost tampla langa tampla si-am facut un transfer tulburator. Si pentru asta, te strang in brate puternic si te pastrez acolo peste timp :*

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *