A trebuit să-mi reorganizez cuvintele

Emma dragă.

Am lipsit o vreme.
Îmi dau seama că o vreme lungă când văd că de-abia îmi amintesc detaliile tehnice de care ar trebui să țin cont pe acest blog pe care îți vorbesc. N-am simțit vremea asta ca fiind lungă. Așa este creierul nostru, vezi tu, își administrează singur resursele. Ți-am povestit atât de multe în fiecare seară! Dar nu am avut resursele necesare să pot pune aceste gânduri pe hârtie.

Mi-a fost dor de tine. Am mâncat ciocolată cu portocale și am citit mult. Am făcut un omuleț în tot acest timp. Îl cheamă Filip. Are doi ochi mari și două mâini mici cu care mă trage de inimă în fiecare zi. Mă ține lipită de el și după câteva minute nu mai știu cine pe cine ține de fapt. Așa că vezi tu, dragă Emma, un omuleț a crescut înăuntrul meu. Astfel, mi-a trebuit o vreme să mut cuvintele într-o altă parte din mine, în casa lor nouă ca să îi pot face lui loc. Acum cred că încet încet ne-am acomodat cu toții. Filip, eu, cuvintele, tu.

Eu așa simt. Că este un picuț mai ordine în mine. Sper că și vouă vă e cald și bine.

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *