Toate emoțiile sunt frumoase

Un bun ascultător

Posted by on May 28, 2017 in Gânduri scurte și intense, Trăim | 0 comments

Un bun ascultător

Ne-am obișnuit așa de mult cu oameni care nu știu să asculte până la capăt când vorbim, încât atunci când dăm de un bun ascultător fie îl suspectăm de falsă atenție, fie nu știm cum să ne purtăm în preajma lui.

Vorbim totuși de un om care nu intervine la jumătatea propoziției tale, ”salvându-te” de la a o termina. Vorbim totuși de un om care nu vorbește brusc cu tine în timp ce tu povestești, ”ajutând” astfel să se piardă în tranzit bucăți din ideile pe care și-așa îți era greu să le formulezi.

Mda, un bun ascultător nu-ți face treaba ușoară. Te trezești deodată lângă cineva pentru care trebuie să vorbești în continuare. Cineva care așteaptă, ascultă și absoarbe ceea ce spui.

Specie rară bunii ascultători.
Dar și ce exercițiu de sinceritate îți cer!
Nu mai suntem obișnuiți cu ei în viteza cu care comunicăm.
Și uite așa, brusc, ne trezim că trebuie să devenim mai responsabili cu ideile emise.

Read More

Lecția zilei

Posted by on May 24, 2017 in Activism social, Gânduri scurte și intense, Trăim | 0 comments

Lecția zilei

Lecţia zilei:

Dacă te încăpăţânezi să tratezi un om ca şi cum ar fi bun cu tine chiar şi atunci când se poartă cu adevărat urât, dacă îi zâmbeşti cald şi sincer cât de des posibil şi continui să îl tratezi cape unul din cei mai faini oameni cunoscuţi, va începe să se comporte ca atare faţă de tine.

Să nu subestimăm forţa tratării cuiva cu bunătate. E incredibilă.

Read More

Bucurii mici dar mari

Posted by on May 19, 2017 in Gânduri scurte și intense, Iubim, Ne jucăm, Ne minunăm, Trăim, Visăm | 0 comments

Bucurii mici dar mari

Nu știu voi, dar eu una înnebunesc de bucurie odată cu venirea verii dintr-un mare și singur motiv: PIAȚA.

A venit acel moment din an în care piața îmi pare la fel de atractivă dimineața pe răcoare, precum o librărie bună. Așadar, mă comport ca atare. Zmeură, frăguțe, caise, cireșe, căpșuni, telemea proaspătă, roșii de grădină, flori de toate felurile, să vină toate la mine!

Plec de fiecare dată cu mâinile pline și cu un zâmbet laarg și vinovat pe față.
Tocmai mi-am terminat porția de telemea proaspătă pe o săptămână întreagă.

Read More

Poftă de mama

Posted by on May 10, 2017 in Gânduri scurte și intense, Iubim | 0 comments

Poftă de mama

Să ţi se facă poftă să o suni pe mama. Să ai chef de vocea ei.
Şi să ai pe cine suna. Să fie cineva la celălalt capăt al firului. Să răspundă. Să fie mama. Cu bune şi cu rele.

Dacă ăsta nu e unul din cele mai preţioase lucruri în viaţa asta, nu ştiu ce altceva este.

Read More

Când mă fac mare vreau să fiu..

Posted by on May 7, 2017 in Gânduri scurte și intense, Trăim, Visăm | 0 comments

Când mă fac mare vreau să fiu..

Încep să cred că cei mai mulţi dintre adulţi întreabă de zor fiecare copilaş pe care îl întâlnesc ce vrea să se facă atunci când creşte mare pentru că ei înşişi încă mai caută idei.

Read More

Atât am de spus

Posted by on May 3, 2017 in Gânduri scurte și intense, Iubim | 0 comments

Atât am de spus

La sfârşit de viaţă, tuturor ne pare c-am iubit prea puţin.

Read More

Femeile din trecut în mintea mea de azi

Posted by on Apr 30, 2017 in Activism social, Gânduri scurte și intense, Trăim, Visăm | 0 comments

Femeile din trecut în mintea mea de azi

Mi-am spus dintotdeauna, mai în glumă, mai în serios, că ar fi trebuit să mă nasc într-o altă epocă. M-am alintat adesea cu gândul la femeile vremurilor trecute, la felul în care erau de mici învățate să dea din gene pentru a-și arăta iubirea sau respingerea, pentru a scrie istorie și a-și schimba destinul. Învățau să facă mult cu foarte puțin.

Noi, în schimb, putem mișca munții pentru ceea ce ne dorim, avem voie să spunem liber toate cuvintele care lor le erau interzise și să dăm glas tuturor sentimentelor care nu erau ”de bon ton”. Și cu toate astea cădem în depresie pentru că suntem nevoite să dăm din coate, în loc să ne simțim norocoase că putem s-o facem.

Poate că așa cum eu visam adesea la o viață în care singurul lucru complicat erau volanele rochiilor (ah, și ce rochii!!), femeia din corsetul meu din anii ’20 ar fi dat orice să poată transpira liberă pe o bandă de alergat din 2014, îmbrăcată într-o pereche de pantaloni scurți, teniși și tricou. Ar fi schimbat poate ani buni din viața ei pentru o săptămână în care să-și poată satisface toate visele nerostite de soție și mamă, încorsetate la fel de strâns precum rochiile ei de epocă. Pentru libertăți pe care noi le luăm de-a gata și cu care nu prea știm ce să facem.

Putem să alegem singure pe cine să iubim, fără să ne intereseze gura lumii, putem merge singure pe stradă, cu libertatea de a vorbi cu cine vrem, când vrem, cum vrem, cât vrem, fără să ne ”compromitem” social.
Și cu toată libertatea asta, iubim destul? Vorbim liber atunci când cineva sau ceva ne vizează principiile?

E frumos să visezi la rochii fabuloase și vremuri cu castele și petreceri fastuoase. Dar e și mai frumos să apreciezi din tot sufletul ce ai și să faci ce știi mai bine cu tine și cu oamenii din prezentul tău. Ce mare lucru ne leagă! Prezentul.

Read More