Toate emoțiile sunt frumoase

Scrisoare către bunica copilului din stradă

Posted by on Feb 8, 2017 in Activism social, Slider, Trăim | 6 comments

Scrisoare către bunica copilului din stradă

Dragă bunică,

Îți scriu cu drag și dor. Cred că ți-e tare greu să vezi ce se întâmplă acum în țară. Cred că pe lângă greutățile de zi cu zi te mai apasă și grija de a nu ști ce o să se întâmple cu țara, cu copiii, cu nepoții.

Cred că te întrebi cine-a trimis în stradă toți tinerii și de ce. Poate te-ntrebi ce ne face să ieșim seară de seară în frig și ploaie. Pentru cine? Pentru ce? Și pe câți bani?

Ieșim pentru spitale. Ieșim pentru că nu mai vrem să trăim cu teama că ni se îmbolnăvește copilul și spitalele de pediatrie din orașe mari precum Clujul sunt coșmarul oricărui părinte. Ieșim ca dacă tu ajungi în spital să știm că ai parte de toate medicamentele de care ai nevoie și de-un pat curat, dezinfectat. Ieșim ca tu și eu și copii noștri, nepoții tăi, să nu mai trebuiască să dăm bani fiecărui medic și fiecărei asistente cu teama reală că dacă nu o facem vom fi lăsați să murim uitați de lume în colțul salonului de spital. Pentru asta ieșim. Pentru directori de spitale care să nu mai fie numiți pe bază de prietenie, rudenie sau relații amoroase ci pentru că realmente știu să facă treabă.

Read More

Ne umplem lumea de concursuri

Posted by on Sep 24, 2016 in Creștem minuni, Slider, Trăim | 0 comments

Ne umplem lumea de concursuri

Ce îmi doresc pentru copilul meu e foarte clar și simplu: sănătate fizică și sănătate emoțională.

Atât. De aici încolo cred că poate face el absolut orice își va propune în viață. Îmi doresc să crească un bărbat sănătos fizic și emoțional.
Nu mă interesează câtuși de puțin dacă are deja 8 luni și nu merge încă. Merge când vrea el și când e pregătit.
Nu mă interesează câtuși de puțin dacă

Read More

Trăim prea mult în exterior

Posted by on Sep 17, 2016 in Trăim, Visăm | 0 comments

Trăim prea mult în exterior

Trăim așa de mult în exterior și atât de puțin în interior.

Sunt gata să pariez că 90% dintre noi, oamenii, așteptăm fericirea de la cineva de lângă noi.
La fel așteptăm și speranța și liniștea și cornurile cu ciocolată.
Nu zic c-ar fi rău. Sau că am găsit vreo soluție ușoară de a schimba asta. Zic doar că uneori ele nu vin. Că poate fi o ușurare să-ți dai seama că erau mereu sub nasul tău, în mâinile tale. Și cornurile, și laptele și bucuria.

Ne enervează atât de multe la cei din jur. Ne enervează atât de multe la omul pe care îl iubim uneori. Nu zic că nu e justificat. Zic doar că poate fi eliberator din când în când să ne dăm seama că furia și enervarea și frustrarea sunt de fapt ale noastre. Cu totul. Pentru noi. Față de noi. Propriile noastre neputințe proiectate în ceilalți/ celălalt.

Ne bucurăm atât de mult pentru ceilalți. Pentru prietenul care și-a găsit în sfârșit jobul pe care îl visa, pentru mama și tata că merg în sfârșit în concediul atât de necesar, pentru copiii noști pentru că au învățat să mănânce cu lingurița și te miri ce alte victorii zilnice. Nu zic că nu-i bine. Ba chiar cred că-i foarte bine. Zic doar că tare bine ar fi din când în când dacă am fi extrem de mândri de noi înșine. Pentru aceleași mici victorii zilnice.

 

Read More

Lifturile ne fac pe toți egali

Posted by on Sep 10, 2016 in Gânduri scurte și intense, Trăim | 0 comments

Lifturile ne fac pe toți egali

Lifturile ne fac pe toți egali.
Oameni de afaceri, super modele, oameni săraci, oameni ciudați, cunoscuți sau străini, tu sau eu.
Devenim toți silențioși în lifturi. Devenim toți silențioși când ne confruntăm unii cu ceilalți.

Și apoi ieșim fiecare pe rând, la etaje diferite, unii mai sus, alții mai jos, bucuroși că am ieșit și că nu mai trebuie să ne confruntăm cu propriile limitări.

 

 

 

Read More

Am 30 de ani (fără un pic) și o minune.

Posted by on Sep 7, 2016 in Creștem minuni, Iubim, Ne jucăm, Ne minunăm, Trăim, Visăm | 1 comment

Am 30 de ani (fără un pic) și o minune.

Am 30 de ani fără un pic. Am iubit conștient cam 23 dintre acești ani. În timpul celorlalți 7, primii, sunt sigură că o iubeam pe mama, îl iubeam pe tata, îi iubeam pe bunici și pe băiețelul de la grădiniță pe nume Darius. Dar nu îmi mai amintesc prea bine.

Am 30 de ani, 7 prieteni pentru care pot băga mâna în foc și pentru care aș face orice, alți 13 care îmi sunt incredibil de dragi, 5 perechi de pantofi aparte, cu care am trecut prin multe și care cred că vor rezista o viață lângă mine și vreo 500 ciocolate negre de calitate mâncate în ultimii 5 ani. 3 dintre oamenii cei mai apropiați sufletului meu trăiesc în străinătate așa că știu cu claritate că distanța nu contează.

Am pierdut vreo 4 prieteni cu care credeam că o să ciocnesc pahare de vin și la 70 de ani și vreo 7 kilograme în ultimii 2 ani.
Am vreo 300 de cărți de suflet și 2 ursuleți cu care

Read More

Nimicurile de duminică dimineață

Posted by on Sep 4, 2016 in Gânduri scurte și intense, Ne jucăm, Trăim | 0 comments

Nimicurile de duminică dimineață

Am hotărât ceva frumos.
Să-nvăț ceva nou în fiecare duminică.
Un ceva nou despre mine.
Un ceva nou despre cineva iubit.
Un ceva nou despre lume.
Un ceva nou despre cineva mai puțin cunoscut.

Pornesc să aflu.
Cred că asta-i cea mai faină temă de casă de la Camil Petrescu-ncoace.  🙂
Mă duc.
Revin.

 

Read More

Nimicuri pe care avem nevoie să le auzim

Posted by on Aug 30, 2016 in Gânduri scurte și intense, Ne minunăm, Trăim | 0 comments

Nimicuri pe care avem nevoie să le auzim

Uneori, oamenii pe care tu îi vei plăcea, nu te vor plăcea pe tine.
E ok.

Uneori va părea că toți oamenii din jurul tău povestesc despre toate lucrurile cool pe care sunt ocupați tot timpul să le facă iar tu vei simți ca și cum nu ai foarte multe de povestit.
E ok.

Uneori te vei trezi și te vor durea toate deși ai dormit bine și vei avea nervi deși nu vei avea un motiv aparent.
E ok.

Uneori vei simți disperare iar oamenii vor trata cu puțină importanță problemele tale și vor spune că nu e bai, că alții au probleme și mai mari. Toate astea nu te vor face să te simți mai bine.
E ok.

Uneori nu vei putea înțelege cum au putut ceilalți să nu râdă la un banc atât, dar atât de bun.
E ok.

 

 

Read More